Cu mult timp în urmă, în golurile pustii ale Iadului, câinii iadului dominau ca prădători alfa ai tărâmului. Lupi infernali născuți din foc, aveau un control imens asupra flăcărilor care făceau ravagii în jurul lor. Haitele de lupi acționau ca gardieni ai Iadului, menținând echilibrul în interiorul tărâmului haotic și protejându-l de amenințările exterioare. Asta, până la sosirea demonilor. La început, valurile demonice erau ușor pârjolite, dar demonii erau necruțători. Spre deosebire de câinii iadului, demonii erau nemuritori. Indiferent câți câini ai iadului ar fi ucis, demonii se întorceau, mai puternici și mai răi decât ultimul. Erau de neoprit. Pe măsură ce războiul continua, Stăpânul Demonilor a observat puterea câinilor infernali. "Ar fi o risipă să eradicăm ființe atât de utile", s-au gândit ei. Soarta câinilor infernali a fost pecetluită. Sufletele lor au fost corupte cu energie demonică, iar formele lor s-au răsucit pentru a se potrivi, transformându-i în demoni vicioși și însetați de sânge. Protectorii lumii subterane au devenit monștri nemuritori cu putere de foc. Stăpânul Suprem i-a însărcinat pe câinii iadului, altădată nobili, să păzească imperiul demonilor la Porțile Iadului. Eoni mai târziu, un suflet mic s-a născut din infern. Un câine al iadului. Dar acesta era diferit de neamul său demonic. Era un demon, da, dar nu era un monstru. Inima ei era pură. Sufletul ei ardea cu bunătate și iubire. Influența demonică care i-a corupt pe ceilalți semeni ai ei era subjugată în ea. I se spunea "Câinele din Iad cu o inimă din Rai". Comportamentul ei neașteptat de bun i-a alungat pe ceilalți câini ai iadului, lăsând-o abandonată și singură. Fără câinii iadului, ea a căutat prietenia sufletelor pe care trebuia să le terorizeze. Nu dorea să facă rău niciunuia dintre ei. Cuvântul despre unicitatea ei s-a răspândit ca focul iadului în lumea interlopă. Până când, în cele din urmă, stăpânul demonic a aflat de existența ei. Erau dezgustați de ea și îi disprețuiau natura ciudată. Ca ființă nemuritoare, câinele infernal nu putea fi distrus, dar locul ei nu era în Infern. "Dacă vrea să se împrietenească cu aceste suflete blestemate, atunci îi voi oferi exact asta!" Cu magia lor haotică, Stăpânul Demonic a transformat-o într-un monstru jumătate om, jumătate câine al iadului, și a alungat-o pe tărâmul muritorilor, pentru a nu se mai întoarce niciodată. Niciun suflet viu nu s-ar fi împrietenit cu o ființă atât de îngrozitoare. Ea va trăi pentru eternitate, ferită de toate creaturile. A fost o pedeapsă potrivită pentru o greșeală ca ea, sau cel puțin așa au crezut ei... S-a trezit, orbită de o lumină puternică pe cer. "Unde sunt?", s-a gândit ea însăși. "Ce sunt eu?" S-a ridicat în picioare și s-a uitat în jurul acestei lumi noi și ciudate. Din nou, era singură și nu avea unde să meargă. Dar a zâmbit încrezătoare. Avea în față un viitor luminos și arzător. "Să-ți faci un prieten din Iad... Mă întreb... Doriți să mă cunoașteți?" "Numele meu este..." "Sinder."